Au fost denumiți funcționari de lux și la un moment dat erau 125. Către Uniunea Europeană, statul a raportat că ei sunt corpul de elită al administrației publice. În realitate, sunt 63 de bugetari, cu salarii de 3.000-4.500 de lei, care costă statul 1 milion de euro pe an.Înalți funcționari publici pe hârtie, în realitate este vorba de foști prefecți, subprefecți sau secretari generali din ministere „retrogradați” la schimbarea puterii.
Inspectorii guvernamentali nu au trasate sarcini clare, ei declarându-se la dispoziția Secretariatului General al Guvernului (SGG). De exemplu, Ion Ghica, fost subprefect, acum inspector guvernamental, a declarat pentru gândul că în atribuțiile sale intră identificareea punctelor negre de pe șosele, dar și a digurilor găurite de rozătoare.
În cadrul Secretariatului General al Guvernului (SGG) sunt angajați 63 inspectori guvernamentali care fac parte din categoria înalților funcțonari publici.
Potrivit datelor oficiale, la SGG activau anul trecut 69 de astfel de superfuncționari. La solicitarea gândul, SGG a precizat că în 2012 statul le-a plătit acestora salarii în valoare totală de 4,1 milioane lei. La această sumă se mai adaugă și alte cheltuieli, cum ar fi cele de transport sau decontări.
Majoritatea inspectorilor guvernamentali lucrează în teritoriu. Unii chiar au și câte un birou în cadrul prefecturilor. Potrivit declarațiilor de avere depuse de aceștia, salariile pe care le primesc sunt între 3.000 și 4.500 lei.
VEZI AICI LISTA SUPERFUNCȚIONARILOR
Ce face un inspector guvernamental
Cei 63 de inspectori guvernamentali au și o asociație, denumită Colegiul Înalților Funcționari Publici. Această asociație este condusă de către Ion Ghica, inspector guvernamental. El a fost până în 2009 subprefect de Neamț.
Ion Ghica spune că el, în calitate de inspector guvernamental, inventariează punctele negre de pe șosele, adică locurile cu cele mai multe accidente, dar inspectează și diguri găurite de rozătoare.
„Eu am atribuții pe Ministerul Transporturilor, mai mult pe partea de propuneri legislative. Spre exemplu, fac propuneri pentru reducerea numărului de accidente cu până la 50% până în 2020. Facem un inventar al punctelor negre de pe șosele. Mai inspectez și obiectivele de protecție împotriva dezastrelor. Adică inspectez digurile. Sunt unele diguri cu probleme. Sunt multe diguri perforate de rozătoare. Inspectez digurile găurite de rozătoare și apor raportez Guvernului ce am găsit”, a declarat Ion Ghica.
Șeful Colegiului Înalților Funcționari Publici a mai precizat că la una din întâlnirile recente a participat și ministrul Fordurilor Europene, Orlando Teodorovici, unde s-a discutat posibilitatea ca inspectorii guvernamentali să activeze și în zona fondurilor europene.
„Întrebați la SGG ce fac eu. Nu am ce să vă spune”
Printre cei care ocupă funcția de inspector guvernamental este și Gheorghe Dobre, fost ministru al Transporturilor în guvernarea PDL, în perioada 2004-2005. Înainte de a fi membru PDL acesta a activat și în PSD.
Dobre a ocupat, de asemenea, funcții de secretar general în mai multe ministere – Transporturi, Integrare și Dezvoltare.
În mai 2012, Dobre a fost trecut din funcția de secretar general al MT în cea de inspector guvernamental. Contactat de gândul, Gheorghe Dobre a precizat că a renunțat de ani buni la politică și că a preferat să rămână în administrațiapublică. Întrebat ce face exact ca inspector guvernamental, Gheorghe Dobre a refuzat să spună care este activitatea sa. „Sunt la dispoziția Secretariatului General al Guvernului. Întrebați acolo ce fac eu. Nu am ce să vă spune”, a declarat Gheorghe Dobre.
De unde au apărut inspectorii guvernamentali
Inspectorii guvernamentali au apărut în 2007, odată cu legislația privind înalții funcționari publici. Practic, în negocierile României pentru aderarea la Uniunea Europeană una din cerințe a fost crearea unui corp de funcționari publici de elită. În 2006, funcționarii publici au fost depolitizați, dar numai pe hârtie. Cel care a înființat funcția de inspector guvernamental este Victor Paul Dobre, fost ministru al Administrației la acea vreme.
Însă de la bun început în categoria înalților funcționari publici au fost incluși prefecții, subprefecții și secretarii generali din ministere. Victor Paul Dobre a decis ca aceștia să nu fie doar înalți funcționari publici, ci inspectori guvernamentali.
Majoritatea inspectorilor guvernamentali sunt foști membri de partid care în mai mare sau mai mică măsură s-au profesionalizat. Tot în 2007 a intrat în vigoare și legea privind mobilitatea înalților funcționari publici.
Această lege a creat următorul fenomen: la schimbarea puterii politice și la instalarea unui nou guvern, prefecții și subprefecții sunt schimbați cu cei agreați de noua putere. Foștii prefecți nu pot fi demiși și eliminați din sistem. Astfel că dacă ei nu demisionează de bună voie sunt trecuți în rândul înalților funcționari publici și făcuți inspectori guvernamentali.
Boc a vrut să scape de inspectorii guvernamentali, Parlamentul s-a opus
În 2010, premierul Emil Boc a promovat un proiect de lege prin care funcția de inspector guvernamental era desființată. Proiectul prevedea că inspectorii guvernamentali erau trecuți în rezervă, constituindu-se un corp de funcționari în rezervă. Inspectorii guvernamentali urmau să fie salarizați numai dacă erau solicitați să ocupe o funcție vacantată.
În 2010, Guvernul a cheltuit 5 milioane de lei cu acești funcționari, fondurile pentru deplasări la domiciliu, sume forfetare, etc. fiind de 350.000 de lei, iar contribuțiile angajatorului de aproximativ 1 milion de lei. Proiectul lege al lui Boc a căzut însă în Parlament, unde a fost respins la vot. Astfel că avem și în prezent un astfel de corp.